Unde dispare aurul românilor

„România a pierdut în perioada 1952-1960, printr-o firmţ sovieto-română, cea mai mare rezervă energetică a ţării, 17.288 de tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a supărat foc, pentru că sovieticii „nouă nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”. Politicienii de astăzi vor să dea unei firme canadiano-române, cu acţionariat american, zăcămintele de metale rare şi preţioase de la Roşia Montană în schimbul locurilor de muncă. Participaţia României în această firmă este de doar 20% şi riscă să ajungă la 0,6% în urma ultimei majorări de capital, la care acţionarul român nu a putut participa. Statul urmează să suporte cheltuielile de întreţinere a barajului şi a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare şi tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, estimate la 12 milioane de euro anual. Statul român ar primi 4% redevenţe pentru aur şi argint. Presa vorbeşte despre majorarea acestui procent la 6%, prezentată ca o negociere reuşită, fără se spună că în ţări ca Africa de Sud redevenţele pentru metale preţioase sînt de minimum 20%. In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Roşia Montană, se estimează a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu şi 11, 7 grame de argint pe tonă. Dacă nu vi se pare o exploatare rentabilă, aveţi dreptate! Motivaţia pentru acest proiect stă în metalele rare care însoţesc zăcămintele de aur. Vanadiu – 2.500 g pe tonă, arseniu – 5.000 g pe tonă, titan – 1.000 g pe tonă, molibden - 10 g pe tonă, nichel - 30 g pe tonă, crom - 50 g pe tonă, cobalt - 30 g pe tonă, galiu - 300 g pe tonă, germaniu - 20 g pe tonă, wolfram, molibden etc. Dacă punem aceste resurse în context mondial, epuizarea resurselor de energie şi nevoia dezvoltării energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice şi a turbinelor eoliene, descoperim că prima criză cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petrolieră, ci aceea a metalelor neferoase. Galiu, spre exemplu, care se găseşte la Roşia Montana în cantităţi de 300 de ori mai mari decît aurul, este folosit în fabricarea panourilor fotovoltaice, iar preţul actual este de 900 de dolari pe kilogram. Utilizarea lui va creşte pe măsură ce tehnologiile vor fi perfecţionate şi rentabilitatea energiei solare va creşte odată cu scumpirea petrolului. 26% din resursele de cupru extractibil din scoarţa Pămîntului s-au pierdut deja în gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Roşia Poieni, pentru a se face loc RMGC, a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu îşi aduc aminte cînd fac calculele locurilor de muncă. Din anumite informaţii, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul. Falsa desecretizare trîm­biţată nu a făcut lumină asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pînă la sfîrşitul anului 2011. Amintiţi-vă de accidentul de la Baia Mare de acum zece ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofă după Cernobîl. Statul român are de plătit circa 200 de milioane de dolari despăgubiri. La Roşia Montană ar urma să se folosească aproximativ 1.561.000 de tone de substanţe periculoase, dintre care 84.000 de tone de cianură în cea mai mare carieră cu crater deschis din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 de metri. Gîndiţi-vă la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunării, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversităţii. Roşia Montană este unul dintre siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzînd, într-un teritoriu de circa 650 ha, 50 de monumente istorice clasate, dintre care şapte desemnate ca monumente de valoare naţională şi universală. De asemenea, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este recunoscut şi prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional. Acest statut juridic de protecţie plasează Roşia Montană înaintea multor oraşe, prin numărul şi valoarea monumentelor istorice, şi pe primul loc între aşezările rurale ale României. Conform legii, protejarea şi punerea în valoare a acestor valori instituite reprezintă lucrări de utilitate publică, de interes naţional. Academia Română, Casa Regală, ICOMOS (Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor), ca organizaţie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din România şi internaţionale, numeroşi experţi, instituţii, studenţi şi cercetători români din străinătate (RSSA, LSRS) recomandă şi susţin includerea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO.(…)”. Acest fragment l-am extras din mesajul domnului Ionuţ Pârâuşanu, căruia îi mulţumim pentru bunăvoinţă. Se spune că Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă. Ce te faci însă cînd, din prostie sau din viclenie, pierzi şi ce ţi-a dat Cel de Sus? România are un zăcămînt de aur unic în lume, format din peste alte opt zăcăminte de talie mare, evaluate la peste 54 de miliarde de dolari. In 2002, prin manevre oculte, României i s-a retras dreptul de a mai ştanţa lingouri de aur. Guvernanţii români au drecretat atunci că minele de aur româneşti au devenit nerentabile şi, în anii 2004-2006, le-au închis. Ţara noastră ar putea fi a treia mare producătoare de aur din Europa, după Finlanda şi Suedia. La Săcărîmb, comuna Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, exploatarea acestui mineral preţios a fost oprită în anul 2006, dar, în mod bizar, în 2008 tot acolo s-a descoprit un zăcămînt de 63,5 tone aur pur şi 375 de tone de argint. Valoarea estimată a aurului de aici este de 1,3-1,9 miliarde de dolari. Cu puţin timp în urmă, un post românesc de televiziune a lansat pe internet un reportaj din care reieşea că România stă pe o grămadă de aur în valoare de peste 54 de miliarde de dolari. Cîndva, sub regimul comunist, Săcărîmb era un mic orăşel, cu şcoală, spital, casă de cultură, magazine dichisite şi bine aprovizionate. Azi abia dacă mai numeri 200 de oameni şi totul este o ruină. Actualul proprietar al minelor este compania European Gold Ltd. Prin compania Deva Gold, aceasta deţine 80% din acţiuni şi, dacă va obţine toate aprobările, va începe să exploateze „minele nerentabile”, dar pline de aur, începînd cu anul 2012, timp de 16 ani. Oamenii care au trudit sub pămînt în căutarea metalului galben îşi aduc aminte şi acum de anul 1966, cînd din mina Săcărîmb s-au scos 300 de kilograne de aur de 24 de karate şi 2.600 de tone de argint. Intr-un material documentar pe internet, intitulat
„România stă pe un zăcămînt de aur avaluat la 54 de miliarde de dolari”, semnat de dl. Dan Arsene, printre multe lucruri interesante legate de aurul românesc se spune: „20.000 de tone de concentrate de aur au luat drumul Chinei. In acesta existau cel puţin 100 de kilograme de aur de bună calitate“. Aşadar, noi strîngem cureaua şi răbdăm de foame şi de frig, în vreme ce aurul nostru este exploatat de străini sau trimis, nu se ştie de cine şi, mai ales, de ce, spre alte locuri pe glob. Mai mult ca niciodată, cuvintele poetului au acum o valoare cu totul aparte: „Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă”.