Obiecte neidentificate survolează Siberia
In ultimul timp, obiectele zburătoare neidentificate apar tot mai des, în cele mai neaşteptate locuri, dovadă că echipajele lor şi-au stabilit baze sigure, cunosc foarte bine harta Terrei, se orientează uşor în orice punct de pe glob şi, foarte important, în derularea misiunilor pentru care au venit la noi, nu se tem de avioanele şi tunurile noastre. Sînt mai rapide decît orice rachetă construită de om, pot face manevre imposibile pentru aparatele noastre de zbor şi, la nevoie, se pot face invizibile. Nu, nu vă propunem un scenariu de film SF.
In dimineaţa zilei de 3 martie 2011, controlorii de trafic aerian din oraşul siberian Iakutsk au fost surprinşi de o apariţie ciudată pe ecranele radarelor. In afara spoturilor luminoase, care marcau poziţia avioanelor aflate în aer în momentul respectiv şi care fiecare avea un număr de identificare, a apărut un alt semnal luminos, cu un comportament bizar. Se ştie că, atunci cînd un radiolocator reperează o ţintă aeriană - un avion civil, militar, o rachetă sau orice alt corp zburător -, se transmite automat un semnal-întrebare, la care tot automat sistemele de recunoaştere ale aeronavei trimit răspuns, astfel încît, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie de la sol, fiecare punct ce se mişcă este însoţit de un număr sau de un nume de cod. Deseori, aceste date sînt comunicate şi verbal, în discuţiile de rutină dintre turnul de control şi aparatul din aer. In situaţia pe care v-o prezentăm, aeronava văzută pe ecran, un obiect necunoscut, zbura cu o viteză foarte mare, schimba brusc direcţiile de deplasare, sfidînd toate regulile inerţiei şi ale gravitaţiei ştiute de noi. Pentru că nu a răspuns la întrebarea IFF (Identification, Friend or Foe/ Identificare, Prieten sau Duşman), transmisă de staţia de dirijare de la sol, aparatul necunoscut a primit automat numărul „00000” pe ecran. In momentul cînd a fost reperat, OZN-ul se deplasa cu 6.000 de mile pe oră, adică aproximativ 11.115 km/oră, la o înălţime de 64.895 de metri deasupra nivelului mării. Astfel de performanţe au doar unele dintre rachetele trimise de noi în cosmos. Personalul de serviciu a analizat rapid situaţia, excluzînd pe rînd toate posibilităţile ce ar fi putut conduce la apariţia semnalului pe ecran: zăpadă, stropi de apă, gheaţă, meteoriţi, rachete, sateliţi etc. Unul dintre operatori a intrat pe o frecvenţă liberă, de uz internaţional, şi a apelat prin radio obiectul respectiv. Urmarea a fost surprinzătoare. O voce de femeie i-a răspuns într-o limbă necunoscută, care semăna foarte mult cu mieunatul unei pisici. La un moment dat, aeronava neidentificată a executat brusc, din plină viteză, un viraj de 180 de grade, după care a revenit în zbor deasupra oraşului Iakutsk, apoi a pornit în sus, pe verticală, şi a dispărut cu o viteză pe care niciun avion terestru nu o poate atinge. In imaginea alăturată aveţi ecranul staţiei siberiene de radiolocaţie şi poziţia OZN-ului, notată cu „00000”.
-
Pentru Viorel
Postat de Ionel Grama
La data de 25/Ianuarie/2012, 22:03
-
Intelepciune
Postat de Viorel
La data de 25/Ianuarie/2012, 14:12













Cele mai comentate
Un vis prevestitor
"Am zburat spre Carul Mare"
Cînd zeii locuiau pe Terra...
Sfere energetice pe Lacul Tarniţa şi în salina Turda
Locuri stranii în Bucegi