Cea mai teribilă ipoteză!

Una dintre întrebările care frămîntă mintea omenească şi care a rămas fără răspuns chiar şi acum, cînd ştiinţa a ajuns pe culmi nebănuite, este cea legată de existenţa noastră: cine sîntem şi de unde venim? De-a lungul timpului, au fost formulate nenumărate variante, de la a fi creaţia lui Dumnezeu, din lut, după chipul şi asemănarea Lui, la descendenţa din vieţuitoarele mărilor şi oceanelor şi pînă la rudenia cu maimuţele. Mai nou, s-a presupus că sîntem veniţi din cosmos, purtaţi de un meteorit hoinar sau creaţi de fiinţe din alte lumi stelare. Ultima ipoteză este însă uluitoare, teribilă prin însăşi ideea pe care o conţine: sîntem o hologramă, un joc de energii, de lumini şi umbre, o proiecţie urmărită, probabil, de nişte spectatori de-spre care nici măcar nu ne putem imagina cine sînt, cum arată şi unde trăiesc ei.

Explicaţii minore
Fără să intrăm în amănunte, să încer­căm să înţelegem împreună ce înseamnă cele afirmate mai sus. Cuvîntul „fotografie” este de origine greacă şi se compune din „fotos”, care înseamnă „lumină”, şi „graphy”, care se traduce prin „scris, pictură, desen”. Deci, „fotografie“ ar putea fi „a picta, a scrie, a desena cu lumină”. Evitînd demonstraţiile încurcate, precizăm că la o fotografie avem de-a face cu un spaţiu bidimensional, în care utilizăm doar mărimile lungime şi lăţime, fără înălţime sau adîncime, pe care le numim uneori şi grosime. O hologramă este o fotografie realizată cu laserul (lumină amplificată prin stimularea energiei radiate), o „scriere cu ajutorul luminii”, în care, spre deosebire de o poză obişnuită, imaginea este redată, prin unghiuri diferite, în trei dimensiuni: lungime, lăţime, adîncime sau înălţime.

O descoperire întîmplătoare
In Germania, la sud de Hanovra, se află instalat un detector de unde gravitaţionale emise de corpurile cosmic supradense, precum stelele neutrinice, găurile negre, quasarii şi altele. Botezat de cercetători GEO600, complexul are două „antene” lungi de cîte 600 de metri, prin care trece o rază laser, împărţită în două de un separator special. Pînă în prezent, instalaţia nu a reuşit să capteze niciun fel de undă gravitaţională, în schimb a atins limita fundamentală a spaţiului-timp, acel punct în care legile fizicii noastre nu mai au nicio logică, deoarece spaţiul şi timpul se împart în fragmente ca nişte granule ale căror dimensiuni sînt mai mici decît diametrul unui proton. Fizicianul Craig Hogan, de la laboratorul Fermilab pentru Fizica Particulelor Elementare din Batavia, Illinois, a emis ipoteza şocantă conform căreia, „dacă rezultatul obţinut de GEO600 este ceea ce bănuiesc eu, înseamnă că trăim într-o gigantică hologramă cosmică”. Cu alte cuvinte, existenţa noastră pe planeta Pămînt poate fi o proiecţie în relief, o hologramă a realităţilor care se desfăşoară într-o altă lume, bidimensională, aflată undeva la marginea universului cunoscut de noi sau poate chiar dincolo de el. Desigur, imediat sîntem tentaţi să spunem că aşa ceva nu este posibil, holograma fiind doar o proiecţie de lumini, fără consistenţă. Aşa este, dar lumina este o formă de energie, la fel cum energie sînt şi structurile atomice ale elementelor din care sîntem făcuţi noi şi toată materia care ne înconjoară. Craig Hogan nu este singurul cercetător care susţine această ipoteză. In cartea sa, Paşaport pentru Magonia,
Jacques Valée evidenţiază faptul că misterioasele obiecte zburătoare care ne vizitează şi care sînt descrise în istoria omenirii din cele mai vechi timpuri fac şi ele parte din acelaşi joc holografic. „Eu cred că fenomenul OZN este una dintre modalităţile în care o formă de inteligenţă non-umană, de o incredibilă complexitate, comunică în mod simbolic  cu noi. Nu există niciun indiciu că este extraterestră. In schimb, există dovezi crescînde că ea… vine din alte/alt fel de dimensiuni, care sînt dincolo de spaţiu-timp; dintr-un multivers care este tot, de jur-îm­prejurul nostru şi de care am refuzat cu încăpăţînare să ţinem cont, în ciuda mărturiilor care ne stau la dispoziţie de milenii, poate chiar din zorii omenirii.”

Intrebări fără răspuns
Chiar este posibil să fim o proiecţie tridimensională a altei lumi? Parcă aduce a un fel de insultă a demnităţii de om… şi totuşi, deja am experimentat noi înşine acest lucru! La alegerile prezidenţiale din SUA, în 2008, postul de televiziune CNN, folosind simultan 44 de camere de luat vederi, a „trimis” o reporteră (foto) şi pe cîntăreţul William, participanţi la dezbateri, la diverse discuţii, prin hologramele lor. In 2006, la 30 de ani de la moartea sa, Elvis Presley a „efectuat un turneu” prin lume prin… holograma sa. Anul acesta, 2010, acelaşi lucru va fi făcut de imaginea tridimensională a lui Michael Jackson, care va cînta alături de fraţii săi Jermaine, Tito, Marlon şi Jackie. Desigur, nu există încă nicio confirmare a acestei ipoteze formulate de savanţi. Există însă o mulţime de întrebări cărora li se caută răspunsuri. Sîntem un „joc” urmărit de la distanţă de nişte inteligenţe formidabile sau sîntem filmul 3D al unei lumi dispărute de milioane de ani, în cataclisme cosmic necunoscute? Sîntem un experiment efectuat pe laboratorul Terra sau  fiecare are o dublură identică în alte dimensiuni spaţiotemporale din alte lumi neştiute?