Cînd zeii locuiau pe Terra...

Aproape că nu îţi vine să crezi că au existat astfel de timpuri în istoria omenirii, fără războaie, cu înţelegere deplină, egalitate şi iubire. Mai mult, oamenii trăiau în bună înţelegere cu „fiinţele divine”, socotite, pe bună dreptate, zei, personaje despre care nici azi nu ştim aproape nimic. Scrierile sumeriene de pe tăbliţele de lut, vechi de peste 6.000 de ani, vorbesc despre AN.UNNAK.KI, „Cei care au coborît din cer pe pămînt”, despre DIN.GIR, „Cei curaţi, coborîţi din navele lor zburătoare”, Sumerul însuşi fiind numit în aceste scrieri KLEN.GIR, „Ţara domnului navelor care zboară”.
Curios, dar chiar din aceste denumiri putem deduce că, la acea vreme, adică acum 6.000 de ani, zborul nu era o noutate, lumea fiind obişnuită cu aşa ceva. Autori ai zilelor noastre au preluat aceste nume, împreună cu altele, găsite pe aceleaşi plăcuţe, şi au încercat să dezlege unele dintre marile mistere care frămîntă de multă vreme omenirea: au existat aceşti zei? Cine au fost ei şi de unde veneau? Sînt ei fiinţe extraterestre? Ce urme ne-au rămas de la ei? Şi urmele au fost găsite, de-a lungul timpului, în cele mai diverse locuri de pe glob şi sub cele mai diferite forme. Dar, dintr-o încăpăţînare inexplicabilă, oamenii au negat existenţa acestora şi continuă să o facă, deşi dovezile sînt tot mai multe şi mai elocvente. Dl. Alexandru Cucu, românul care descifrează codul Bibliei după un program propriu, ne-a oferit o informaţie extrem de interesantă: „Cea mai veche reprezentare a unui OZN a fost găsită într-o carte intitulată Prodigiorum AcOstentorum Chronican, scri­să de Conrad Lyconsthens şi publicată la Basel în 1557”. Intre desenele apărute în carte, există şi cel al unui corp fusiform, o rachetă, pe un cer înstelat, despre care se spune că a fost văzută în Arabia, în anii 1479 şi 1480. Nu numai că această apariţie este semnalată, evident, în doi ani consecutivi, dar este unicul desen dintre cele 1.544 cuprinse în carte, care prezintă un obiect zburător, pe vremea cînd omului nici măcar nu îi trecea prin cap să se ridice în văzduh asemenea păsărilor şi, cu atît mai puţin, să zboare printre stele. In prezent, lucrarea respectivă se află la Australian Museum Research Library. Dar chiar este acest desen cea mai veche reprezentare a unui OZN? In 2009, în timp ce efectuau cercetări etnografice asupra unui trib din regiunea Hoshangabad, statul Madhya Pradesh - India, specialiştii au găsit într-o peşteră un desen uluitor: un extraterestru echipat într-un costum de cosmonaut, o „farfurie zburătoare” care emite nişte raze şi un „cîmp energetic” în jurul OZN-ului. Desenul are însă şi o „explicaţie“ senzaţională: reprezentarea unei „găuri de vierme”, acele inexplicabile „tuneluri” care leagă lumi din dimensiuni spaţio-temporale diferite. Este ca şi cum cei care au zugrăvit de-senul respectiv au vrut neapărat să ne spună şi cum au ajuns la noi. Intr-o declaraţie făcută în publicaţia Archaeologydaily, arheologul Wassim Khan afirmă că obiectele din desenul rupestru sînt în totală neconcordanţă cu alte exemple de artă preistorică, ce descriu viaţa oamenilor din acele locuri şi vremuri. El crede că desenele sugerează faptul că fiinţe venite de pe alte planete au cooperat cu oamenii încă din vremuri străvechi.
In numerele viitoare ale revistei noastre, vă vom prezenta însă şi alte desene şi sculpturi străvechi, care nu creează niciun fel de dubii asupra faptului că fiinţe din alte lumi veneau în mod frecvent pe planeta noastră şi că oamenii au avut multe de învăţat de la ele. Privindu-le, nu putem evita întrebarea: oare de ce nu mai vin zeii în vizită la noi?