Pomul de crăciun

Autor: Ionel Grama

In vremuri de mult uitate, în unele ţări scandinave, acolo de unde se spune că vine Moşul cu sacul plin de minunăţii, darurile se împărţeau numai oamenilor care îşi îngrijeau aşa cum trebuie gospodăriile.

Cei care aduceau cadourile erau piticii „Tomte”, care nu aveau niciun chip şi erau, aşa, un fel de duhuri bune, care, uneori, treceau la măsuri drastice, atunci cînd gospodarii erau dezordonaţi. Mai tîrziu, creştinismul a atribuit sarcina aducerii darurilor lui Moş Crăciun. La nordici însă, piticii „Tomte” au primit alt nume, „joulupukki”, şi, ca şi Moşul nostru, vin şi ei cu o sanie, tot de la Polul Nord, care însă nu zboară şi este trasă de o capră. Mult mai departe, spre sud, italienii au şi ei o legendă, „La Bafena”, în care se spune că o bătrînă bună la suflet le-a dat mîncare şi loc de odihnă celor trei crai de la răsărit, plecaţi spre Bethleem. In ajun de Crăciun, Bafena încalecă pe o mătură şi zboară cu un sac plin de daruri, intră pe coş, fără să fie văzută, şi le lasă dulciuri şi jucării copiilor cuminţi ori îi mînjeşte cu funingine pe cei neascultători. Mici sau mari, tineri sau vîrstnici, cu toţii ne oprim uimiţi în faţa unui brad în care, pe lîngă nenumăratele bomboane învelite în poleială, strălucesc şi o mulţime de luminiţe de toate culorile. Se spune că, odată, un copil sărman a intrat într-o biserică să se încălzească şi, pentru că era sărbătoarea Naşterii Domnului, a luat cu el o legătură de vreascuri pe care a aşezat-o smerit la piciorul crucii pe care se afla Mîntuitorul. Era modestul lui dar, adus Fiului lui Dumnezeu. Cînd a privit însă în jurul său, copilul s-a ruşinat şi a început să plîngă, pentru că braţul său de uscături nu se putea compara nici pe departe cu obiectele aurite pe care le aduseseră alţii. Dar cînd, zguduit de plîns, s-a ridicat să plece, o lacrimă fierbinte i-a picat pe legătura de vreascuri şi, minune, aceasta s-a aprins şi s-a transformat imediat într-un brad frumos, împodobit cu mii şi mii de luminiţe. Pentru fapta lui pornită din inimă, Dumnezeu i-a arătat acelui copil că valoarea unui dar de Crăciun nu constă în mărimea sau valoarea lui în bani, ci este dată de gîndul curat pe care îl poartă şi de căldura pe care o dai din suflet odată cu el. Bucuraţi-vă deci de toate darurile pe care le primiţi de Crăciun şi faceţi-i şi pe alţii să se bucure de ele. Sărbători fericite şi „La mulţi ani!”.

Comentarii
Lasa un comentariu
Din aceeasi rubrica
De acelasi autor

Nu exista comentarii.

Enigmele din Pestera Ponicova

Ionel Grama

In momentul în care am ajuns la Cazanele Mari şi pilotul bărcii cu motor la bordul căreia mă aflam a redus viteza şi ne-am apropiat de gaura întunecată care se vedea în peretele vertical de pe malul stîng al Dunării, o suflare de aer rece ne-a lovit, făcîndu-ne să strîngem şi mai mult vestele de salvare.
citeste mai mult...
Insula blestemată din apele Snagovului

Cristian Pompei

Cu o suprafaţă de circa un hectar şi jumătate, această insulă a fost loc de pierzanie, vărsare de sînge, loc al trădărilor, spaţiu de refugiu şi de rugăciune, tărîm de penitenţă. Sute, poate mii de vieţi s-au pierdut sub secure, ştreang, licori otrăvite sau în adîncul apelor.
citeste mai mult...

Moisei, o istorie însîngerată (II)

Ionel Grama

„Cînd libertatea vine cu mîinile stropite de sînge este greu să dai mîna cu ea” (Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde,16.10.1854–30.11.1900)
citeste mai mult...
Clipe decisive ale creştinătăţii - Sfînta Maria Egipteanca

Ionel Grama

De cînd era copilă s-a dedat desfrîului şi a dus mulţi oameni pe drumul necinstei şi al pierzaniei.
citeste mai mult...
Salvarea Roşiei Montană, sensul existenţei noastre acum

Ionel Grama

Dl George Liviu Teleoacă s-a născut în anul 1941, la Sibiu, este chimist şi a lucrat în combinate mari, dar şi în prestigioase unităţi de cercetare cu stagii de specializare în străinătate. Comunicativ şi mereu gata să stîrnească emulaţie în jurul său, a devenit un preţuit inspector de protecţia mediului înconjurător. Domnia Sa crede cu fermitate în Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi este convins că civilizaţia umană va supravieţui numai dacă vom respecta limitările impuse de mediu.
citeste mai mult...
Baze umane pe Lună

Ionel Grama

In articolul Mesaje din alte lumi, din Lumea misterelor nr. 5/2011, v-am spus cîte ceva despre desenele din lanurile de grîu şi despre „Răspunsul Arecibo“. In finalul materialului am afirmat că „acesta nu este singurul mesaj primit din alte lumi“. Vă prezentăm acum un alt exemplu din sfera contactelor extraterestre.„A trecut destul de multă vreme de cînd sondele americane se plimbă pe Lună. De ce oamenilor nu li se mai spune nimic despre ce s-a descoperit acolo?“, ne întreabă dl Mihai Dobre, din Suceava.
citeste mai mult...
Totul este o problemă de credinţă

Ionel Grama

In luna ianuarie 2012, doamna Roxana (anonimat solicitat) mi-a trimis un pps (power point show) legat de cel de al treilea secret de la Fatima. I-am reamintit doamnei că am abordat în revista noastră acest subiect şi i-am trimis articolul Fatima şi Toth Atlantul, previziuni sumbre (Lumea misterelor nr. 2/2011).
citeste mai mult...
Gimnastica minţii - Gigantul Caraibelor

Ionel Grama

Aţi auzit de Allure of the Seas? Nu? Nu-i nimic, vă spunem noi acum cîte ceva. Este cel mai mare vas de pasageri din lume, mai lung cu cinci centimetri (sic!) decît fratele lui geamăn, Oasis of the Seas.
citeste mai mult...
Anonimi celebri - Matematicianul senator

Ionel Grama

A făcut primele trei clase la Liceul „Moise Nicoară” din Arad şi a terminat apoi la Liceul „Emil Gojdu” din Oradea. La 16 ani şi-a dat bacalaureatul şi a luat cea mai mare notă pe ţară. A urmat Facultatea de Matematică din Bucureşti (1928-1931) şi a devenit licenţiat la numai 19 ani.
citeste mai mult...
Pe urmele pelasgilor carpatini

Ionel Grama

Cu dl prof. dr. Constantin Miu aţi făcut cunoştinţă în paginile revistei noastre, prin articolul Iisus Christos, Zamolxe şi dacii, publicat în Lumea misterelor numerele 2 şi 3/2011. Domnia Sa continuă cercetările privitoare la trecutul poporului nostru, descoperind noi şi noi aspecte, care demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că istoria noastră, a românilor, are pagini despre care (încă) nu se învaţă la şcoală, că străbunii noştri au avut o cultură mult mai dezvoltată decît a multor alte popoare europene şi chiar şi din lume.
citeste mai mult...
Enigmele din Pestera Ponicova

Ionel Grama

In momentul în care am ajuns la Cazanele Mari şi pilotul bărcii cu motor la bordul căreia mă aflam a redus viteza şi ne-am apropiat de gaura întunecată care se vedea în peretele vertical de pe malul stîng al Dunării, o suflare de aer rece ne-a lovit, făcîndu-ne să strîngem şi mai mult vestele de salvare.
citeste mai mult...
Drumul de nicăieri spre niciunde

Ionel Grama

„Necunoscutul începe unde se termină ştiinţa noastră“ (proverb indian).
citeste mai mult...