Există remediu pentru obezitate

Care ar fi problemele de sănătate asociate cu obezitatea?
Obezitatea este condiţia patologică cel mai des întîlnită în clinica medicală, fiind printre cele mai grave probleme de sănătate cu care se confruntă omenirea în secol XXI, ea situîndu-se între primele locuri de cauzalitate majoră de moarte şi pe locul al doilea în statele hiperindustrializate. In România, studiile statistice arată că 25% din populaţie este obeză şi 50% este supraponderală, iar rata obezităţii este în continuă creştere. Această boală este asociată frecvent cu anumite complicaţii cardiovasculare importante (ateroscleroza, hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă, infarctul miocardic acut, accidentele vasculare cerebrale, varicele), complicaţii metabolice (diabetul zaharat, guta, hiperlipoproteinemia), complicaţii respiratorii (bronşitele cronice, bronhopneumopatiile obstructive cronice, sindromul apneic nocturn, hipertensiunea pulmonară), boli digestive (litiază biliară, hernie hiatală, enterocolite, boala hemoroidală, cancer biliar, cancer de colon şi rect), afecţiuni osteoarticulare (artroză portantă vertebrală şi a membrelor inferioare, osteoporoză). De asemenea, obezitatea se asociază şi cu afecţiuni genitale, precum fibromul uterin, cancerul uterin, cancerul de sîn şi cancerul de prostată. Cele mai frecvente suferinţe psihosocioprofesionale în obezitate sînt depresia, izolarea, scăderea stimei de sine, scăderea performanţelor profesionale, probleme de cuplu şi probleme familiale.

Cum îi puteţi ajuta pe copiii şi, mai ales, pe adolescenţii cărora, din cauza obezităţii, le scade încrederea în ei înşişi?
In primul rînd, pentru a-i ajuta, trebuie pus diagnosticul cauzal, deoarece obezitatea este, în mare măsură, determinată genetic şi este puternic condiţionată de aportul alimentar superior nevoilor fiziologice, dar şi de sedentarism. Vă dau un exemplu. Copilul unui cuplu obez este supus unui risc de peste 80% să devină obez, în timp ce la un copil care provine din părinţi normoponderali riscul acesta este de 15%. Cu toate că există corelaţii de transmitere genetică, dereglări metabolice şi alte mecanisme care produc această tulburare de nutriţie, în care se acumulează excesiv grăsimi în organism, principala cauză a obezităţii rămîne supraalimentarea. Aceasta se referă la ingerarea unor cantităţi prea mari şi neadecvate de alimente. Ii sfătuiesc pe copiii şi pe adolescenţii care au exces ponderal, dar în mod special pe părinţii lor, să apeleze la specialişti, care pot aborda problema în mod ştiintific, recomandîndu-le un regim igieno-dietetic personalizat, combinat cu exerciţii fizice regulate. De asemenea, este foarte importantă colaborarea cu psihologul, pentru efectuarea unei psihoterapii de motivare şi susţinere şi, nu în ultimul rînd, consilierea întregii familii, ai cărei membri vor deveni aliaţii în reuşita terapiei.

Ce sfaturi ne mai puteţi oferi în acest sens?
De obicei, recomand o dietă moderat hipocalorică, însoţită de exerciţii fizice adecvate şi, uneori, chiar un tratament medicamentos. In general, orice dietă are ca linie directoare reducerea consumului de grăsimi şi glucide, precum untul, slănina, untura, carnea grasă, frişca, smîntîna, brînzeturile fermentate, brînza topită, laptele integral, maionezele, produsele de patiserie (plăcinte, pateuri), îngheţata, prăjiturile, ciocolata, fructele şi legumele uscate sau conservate prin deshidratare, fructele oleaginoase (arahide, alune), fructele cu conţinut glucidic mare (struguri, prune, banane, curmale, stafide, smochine), cartofii prăjiţi, sucurile îndulcite cu zahăr. O dietă corespunzătoare presupune şi reducerea aportului de sodiu, adică a consumului de sare. Recomand consumul sporit de alimente cu un aport caloric şi energetic redus, cum ar fi legume proaspete (roşii, salată, varză), legume fierte (morcov, gulii, ţelină, conopidă, sfeclă), fructe proaspete (grepfrut, căpşune, kiwi), ceaiuri de plante neîndulcite, băuturi nealcoolice hipocalorice, apă, respectiv o alimentaţie bogată în fibre. Intrucît toate aceste alimente reduc concentraţia de colesterol din sînge, ele favorizează metabolizarea acestuia la nivelul ficatului şi eliminarea lui din organism. La fel de importantă este şi stabilirea ca scop a scăderii reale a greutăţii, în funcţie de excesul ponderal, de maximum un kilogram pe săptă­mînă, deoarece curele de slăbire bruscă duc la
dezechilibre nutriţionale, uneori grave, la rate mari de eşec şi renunţarea la regim.

Vă rugăm să ne prezentaţi cîteva cazuri.
R. P., în vîrstă de 34 de ani, s-a prezentat la consult, avînd o greutate de 93 kg la o înălţime de 1,62 m. După examenul clinic, investigaţiile ima­gistice şi de laborator, pacientul a fost diagnosticat cu obezitate grad III, fără boli asociate. El a respectat prescripţiile medicale şi orarul controalelor periodice, iar la un an după primul examen a ajuns la greutatea de 68 kg.
C. V., 48 de ani, s-a prezentat la cabinet avînd simptomatologia unui puseu de hipertensiune arterială, greutatea de 118 kg, înălţimea 1,72 m, boli asociate: hipertensiune arterială, dislipidemie mixtă, gută, steatoză hepatică, discopatie lombară. Pacientului i s-au prescris un tratament medicamentos şi un regim igieno-dietetic foarte strict. După trei ani de la iniţierea tratamentului, timp în care pacientul a cooperat, dînd dovadă de multă voinţă şi disciplină, cîntăreşte 79 kg şi s-a remediat total patologia asociată obezităţii.