Psihologul Florentina Bocai tratează cu succes sufletul şi mintea
Dacă simţiţi că mintea şi sufletul dumneavoastră nu se mai pun de acord în diversele probleme lăuntrice, vă recomand să apelaţi la un psihoterapeut, la un psiholog. Şi dacă îmi cereţi să vă dau un nume, vă spun, fără să stau pe gînduri, psihologul Florentina Bocai, un specialist dăruit meseriei, oamenilor, tuturor sufletelor care au nevoie de un ajutor concret, oferit efectiv de la suflet la suflet…
Vom începe prin a vă întreba, simplu şi concis, cum v-aţi recomanda şi de ce psihologie?
Sînt licenţiată în psihologie şi absolventă a masterului de psihoterapii cognitiv-comportamentale al Universităţii „Titu Maiorescu”. In prezent, sînt psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor, în specializările psihoterapie, hipnoză clinică şi tehnici de relaxare. „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”… Există un declic în viaţa fiecărui om, un moment de conştientizare a misiunii personale, iar pentru mine acesta a fost în anul 2003, în Grecia, cînd am realizat că pot face mult mai mult pentru oameni decît să-i înţeleg, să le ascult frămîntările, tristeţile şi bucuriile. Aşa am ales psihoterapia, un drum greu, dar presărat cu atît de multe satisfacţii.
Spuneţi-ne, vă rugăm, cîteva cuvinte legate de specializările dumneavoastră şi precizaţi-ne care dintre ele este cea mai căutată.
Aşa cum un meşter îşi cunoaşte foarte bine uneltele de lucru, ştiind ce va folosi într-o lucrare complexă, în psihoterapie folosesc instrumentul terapeutic cel mai eficient, ţinînd cont de dificultatea clinică a cazului pe care îl am în faţă. Am folosit, spre exemplu, terapia cognitiv-comportamentală atunci cînd au existat distorsiuni cognitive sau scheme disfuncţionale de gîndire, după cum, din acelaşi motiv, am folosit hipnoza clinică, apelînd la metafore terapeutice sau imagerie dirijată, cu scopul fundamental şi primar de a determina în pacientul pe care îl tratez toate acele mecanisme intrinseci deja existente în el, de autoreglare afectivă şi mentală, de conştientizare, de determinare a asumării tuturor acelor adevăruri omise sau neconştientizate, singurele capabile (prin asumare) să declanşeze vindecarea în dezechilibrele şi blocajele psihoafective.
Care sînt afecţiunile sau dezechilibrele psihoafective cel mai des întîlnite în practica dumneavoastră şi care credeţi că sînt cauzele din subsidiar?
In ultima vreme, sînt tot mai frecvente cazurile de anxietate generalizată, depresie, cazurile de dependenţă de droguri şi de calculator, în cazul adolescenţilor, dependenţa în relaţii, în cazul adulţilor, mergînd pînă la violenţa domestică în relaţiile de familie sau de cuplu şi, nu în ultimul rînd, cazurile de depresie, la vîrstnicii fără ocupaţie sau activitate fizică.
Care credeţi că este cauza sau cauzele asociate care stau la baza îmbolnăvirii tot mai frecvente a tinerilor?
In ceea ce-i priveşte pe tineri, cauzele provin dintr-o raportare greşită la valorile unei societăţi de consum nimicitoare pentru suflet şi trup, de la lipsa mişcării în aer liber, alimentaţia eronată şi din ignorarea valorilor autentice. Privind situaţia din perspectiva psihoterapiei cognitiv-comportamentale, pot spune că modul în care gîndim influenţează felul în care simţim. Cu alte cuvinte, gîndurile distructive nasc în noi emoţii negative, care vor genera somatizare şi, mai apoi, diverse afecţiuni în plan fizic.
Ce rol joacă credinţa în vindecarea omului?
Intotdeauna, conflictul interior duce la ruperea legăturii dintre suflet-minte-trup. Scăderea stimei faţă de sine sau lipsa încrederii în cine eşti cu adevărat conduce la dezechilibre severe, născute din scindarea sufletului de trup, a minţii de inimă. Le spun mereu pacienţilor mei că e nevoie de o bază solidă ca să construieşti ceva frumos şi durabil în viaţă, iar aceasta este credinţa. In mod indiscutabil, ea reprezintă temelia fără de care nu există vindecare. „Credinţa ta te-a vindecat!”, a spus Iisus.
Ne puteţi oferi un exemplu de caz?
Doamna Rodica S., în vîrstă de 60 de ani, din Bucureşti, a suferit o intervenţie chirurgicală în zona toracală în urmă cu trei luni, pe fondul unei osteoporoze severe. Diagnostic: episod depresiv mediu postoperator. Obiectiv terapeutic: depăşirea unei situaţii de criză. Psihoterapie: opt şedinţe de terapie, în care au fost utilizate tehnici cognitiv- comportamentale şi hipnoză clinică. Pacienta şi-a corectat comportamentele disfuncţionale, a obţinut o relaţie armonioasă cu familia şi o bună adaptare la mediul înconjurător.













Cele mai comentate
Un vis prevestitor
"Am zburat spre Carul Mare"
Cînd zeii locuiau pe Terra...
Sfere energetice pe Lacul Tarniţa şi în salina Turda
Locuri stranii în Bucegi