Ascultaţi de vorbele bătrînilor...

„Sînt tineri care, din încăpăţînare, nu vor să ţină seama de sfaturile celor mai în vîrstă decît ei şi iau decizii de capul lor, care, de multe ori, au condus la evenimente nefericite. In urmă cu 48 de ani, pe un teren viran al unui sat din judeţul Teleorman, unde sătenii aruncau diferite obiecte uzate, se afla şi un război manual de ţesut pături şi macate populare. După credinţa localnicilor, un război de ţesut uzat nu trebuie făcut lemne de foc şi ars, că atrage mînia cerului şi ai parte numai de nenorociri. Se zice că e bine să-l duci întreg într-un loc viran şi să-l laşi să dispară de la sine, prin putrezire lentă. Un ţăran tînăr, care locuia la marginea satului, a văzut acel război şi s-a gîndit că e mai bine să fie tăiat în bucăţi, pentru a fi pus pe foc, decît să piară inutil. Tatăl său l-a sfătuit să-l lase acolo, spunîndu-i că, dacă îl va pune pe foc, va fi lovit de nenorociri, din cauza «blestemului» războiului. Tînărul s-a prefăcut că-l ascultă şi i-a promis că-i va respecta povaţa, însă, după ce şi-a văzut părintele plecat de-acasă cu treburi în sat, s-a grăbit să ia războiul pe care l-a transformat în lemne de foc şi l-a ars în sobă. Apoi s-a lăudat unei verişoare de isprava făcută, rîzînd şi povestindu-i că, deşi a făcut cum l-a tăiat capul, nu i s-a întîm­plat nimic. Dar... chiar la sfîrşitul lunii mai, în acelaşi an, s-a pornit ca din senin o furtună, în timpul căreia un fulger a trăsnit un salcîm din colţul casei, apoi acoperişul, toată energia fulgerului trecînd prin picioarele soţiei tînărului, însărcinată în luna a cincea. Pierzîndu-şi orientarea, femeia s-a învîrtit în cerc cîteva minute, dar a scăpat cu viaţă şi nici nu a pierdut sarcina. In luna iulie… pe cînd tînărul se afla la secerişul grîului, împreună cu echipa de secerători, nişte nori negri au apărut dinspre răsărit şi a început să plouă în rafale. Secerătorii şi-au împrovizat în grabă un adăpost din snopi de grîu, dar tînărul şi sora sa au urcat dealul şi s-au aciuat acolo. In timpul furtunii s-a auzit un trăsnet asurzitor, care i-a panicat pe toţi sătenii şi, după ce s-a oprit ploaia, i-au găsit morţi pe cei doi fraţi, unul lîngă altul, cu pete cenuşii pe faţă şi mîini. Intîmplarea nefericită i-a impresionat atît de tare pe unii oameni, încît ziceau că a fost aproape sfîrşitul lumi. Chiar în ziua înmor­mîntării celor doi fraţi, soţia defunctului a născut prematur un băiat şi n-a mai vrut să locuască nici cu socrul, nici cu cumnatul, preferînd să stea cu părinţii săi. Prin anii ‘80, într-o iarnă mai friguroasă, fiul celui trăsnit a demolat casa rămasă pustie a bunicului său şi tot lemnul de acolo a fost transformat în lemne de foc şi arse în sobă.”